sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Chapter 39: Kepping this for a rainy day

M-am abtinut sa pastrez astea pentru o zi nasoala
Cand nu va trebui sa mai merg la scoala
Pentru ca zilele alea au trecut
Si usor simt ca am pierdut
Contactul cu realitatea
Speranta ca intr-o zi pana si moartea
Isi va da seama de adevar
Si ca nu mai trebuie sa ma ascund
Intr-un corp muribund
Lasand sufletul sa pluteasca pe ritmuri bizare
Care cat de cat par usoare
Dar nu e adevarat e greu...
Cand simti ca ai ajuns la apogeu
Si atunci cand te simti puternic cazi
Orice speranta pe care o vezi incerci sa o arzi
Dar e prea frig sa mai aprinzi un foc
Te inghesui usor intr-un loc
Iti inchizi ochii cand auzi semne de potop....