Time...

Timpul, timpul este cel mai bun venin din lume , te omoara incet dar sigur , te ingroapa secunda cu secunda, timpul omoara tot , dar o face cu tandrete , o face si iti dai seama de asta dar nu te zbati, stii ca iti vine randul oricat de repede ar veni sau incet...
pur si simplu astepti sa se scurga fiecare picatura de viata din tine,
Urasc timpul , urasc sa trebuiasca sa astept , urasc faptul ca lucrurile bune vin doar la cei care asteapta , urasc faptul ca timpul vindeca toate ranile dar lasa cicatrici mai adanci decat taietura in sine.
Ma gandesc ca fiecare secunda care trece pe langa mine nu e altceva decat inca o picatura din veninul vietii , iar daca incerci sa o faci cat mai dulce posibil ai sa vezi defapt cat poate fii de amara.
As vrea sa dau timpul innapoi , macar sa zicem 10 ani, atat as vrea sa pot retrai , dar sa aleg fiecare clipa , sa incerc sa fac alta alegere, doar ca apoi sa ma trezesc iar in acelasi pat, poate cu un zambet pe buze de dimineata.
The same question goes through my mind again and again .
Are we waiting to die or is death waiting for us?

The last light of my town

Nu gasesc moment mai bun pentru a scrie ,
Decat drumul ,noaptea tarzie ,
Lumini din oras clipesc ritmat pe bune
Auzi scartait de cauciuc si dume
Dar cele ce tii se intampla tie nu se pot numi glume
Sunt amintiri care iti fac nervi si spume
Ia spune de cand nu ai mai ars ceva fin?
De cand te abtii sa rulezi si sa savurezi din plin?
Cu arome de iasomie sau pin, intelegi despre ce vorbim?
Ai ramas blocat in acelasi cosmar sau film
Nu conteaza daca chiar o sa te mai trezim,
Pentru tine lumea ta e un esec infim
De fiecara data cand venim
Cu zambete , tu crezi ca oferim venin
Ofeream verde mai demult dar acum sunt mai egoist
Poate pentru ca sunt un caz trist
Am renuntat sa mai insist
In acest univers privit cu lupa exist
Fara rost sau fara scop
Pierdut in acelasi loc
Decat sa stau mai bine plec de tot
Dar stiu prea bine ca o sa ma intorc
O sa ma strofoc , sa trag inca un foc
Stiind ca inima mea e in glont , poc!
A mai murit un suflet ... Ce noroc

The city is screaming

Orasul tipa si glasul lui rasuna prin asfaltul rece
Incerc sa gasesc timpul pierdut , dar el trece
Mereu gata sa te incerce , cu pasi marunti el merge
Numai el te asculta si te intelege
Nu asculta de lege, barfa sau de obisnuinte
Incearca sa fie spontan , prin noi cunostiinte
Lasand dorinta sa atarne pe aceeasi balanta
Cu rautatea care ti se aduna in ochi si pe fata
Gata sa uite de dor iubire sau putere
Sa faca loc pentru placere care pare sa nasca din durere
Tu pregatit sa spui la revedere
Te ademeneste innapoi cu o simpla vedere
In care se descrie ca paradisul plin de avere
Aduna-te iar prin cartiere, vezi ce mai cere
Oferai totul pe un platou placat cu platina
Fara nici o lacrima sau urma de patima
Dar de o vreme ma scol devreme pierzand vremea printre degete si vene
Inima simtind cum geme , inchid ochii si astept glasul orasului iar sa ma ademene ...

The empty glass

A little man in a little house
A game of cat and mouse
That's how I feel , that what I fear
The fact that this is just another year
and it's so queer ,so hard to conquer
I don't know if this is what I want to hear
I try to burn the herb and pass by
Just like a bird I try to fly
I guess it's not enough to say just hi!
even if I'm high , I belong to the space not the sky
It's so full of broken dreams , when the space is so clean
I don't need a stable life , or a simple routine
I want to go with the flow as long as I can
And for all the things that you did:
Thank you ma'am!

Man on the moon

Apar ca o lovitura strasnica la cap
Incerc sa imi dau seama ce s-a intamplat
Totul este inconjurat de un fum amar
Amarat zac pe amzacea iar
Trag de filtru sau el de mine
Mie oricum imi convine
Dar cine vine fara somn si vina
Niciodata nu poate sa se abtina
Respirand intr-o lume imaginara substante imbina
Sa paseasca cat mai departe
Tinand in mana o carte
Care detine raspunsul la intrebare
Pentru cine tinem doliu oare?
Si pe fiecare pagina e scris un nume
Cu cerneala veche este scrisa pe lume
Doriinta mea incercand sa o sugrume
Lasand in spate doar idei bolnave si nebune

Capacul de toaleta

Totul incepe frumos , atmosfera este positiva si universul te primeste in existenta lui, un miracol cum s-ar spune in ziua de azi. Dar cu varsta din ce in ce mai multe responsabilitati sunt adaugate persoanei tale, cerul se intunecase iar tu trebuia sa tii capul sus , cu totii am trecut prin asta neestind ce  va urma. Dar nu poti sa zici ca era totusi asa de rau, se intercalau  ceea ce vroiai si ceea ce faceai, poate daca ai fi dorit libertate atunci ai fi renegat responsabilitatile , sa nu existi pt altcineva , sa faci totul pentru tine si placerile tale. Ce narcisist!

Little fish

Sunt blocat intr-un acvariu pe care il numim pamant , un acvariu rotund , innot cat pot de mult , si ma zbat si mai tare pe bucatica mea de asfalt ,dar ma simt sufocat de apa, vreau sa plec pe uscat, dar atunci cand il ating si ma ustura, si ma intorc innapoi in apa , ma simt restrans de acest perete transparent de sticla, as dori sa descopar ce este in afara lui , sa descopar si sa simt fiecare lucru neobisnuit , orice creatie necunoscuta , dar de fiecare data cand incerc sa crap acest perete, ricosez, si simt aceasi durere ca atunci cand ating asfaltul cald.
M-am gandit ca poate pentru a explora ce este innafara acvariului trebuie sa intai sa descopar tot ce este in acvariu, dar ce?
Totul pare atat de familiar , ma simt inconjurat de amintiri , tot ceea ce fac am facut si alta data, dar repet rutina in fiecare  zi, monotonia ma omoara, nu pot sa spun ca sunt cel mai colorat peste din acvariu , dar pana la urma fiecare este special in modul lui nu?
Atunci de ce nu imi pot indeplini visul, daca sunt special?
Nu merit? Dorinta mea este prea costisitoare?
Nu muncesc indeajuns pentru ceea ce vreau?
Astept ziua in care acest geam se va crapa , o mica crapatura atat am nevoie , de un simplu impuls si restul e calculat, fiecare miscare pe care o voi face dupa acest mic impuls va fi la locul ei , totul o sa fie sincronizat si nu voi esua in nimic din ceea ce mi-am propus.
Dar pana atunci o sa stau , o sa privesc geamul , si o sa astept...
Acesta sunt eu , un mic peste intr-un acvariu limitat, asteptand ca geamul sa se sparga si sa descopar ceea ce este dupa acest zid transparent ...
Aici sunt eu mereu in fata geamului asteptand.....

Trippin

Culorile peretilor ma faceau sa ma simt ca acasa, pereti colorati frumos , culori calde, cu cateva pete care nu aveau ce sa caute acolo , dar erau ok, se imbinau chiar si petele , dar covorul , covorul pot sa zic ca mi-a atras atentia , era un covor blanos, si pufos ,verde, dar un verde spalat ,imi gadila picioarele goale, sentiment pe care nu l-as putea uita niciodata , continui sa merg in camera aceea cu dimensiuni nedefinite, ma indrept inspre stanga , merg exact 42 de pasi bine calculati ,incerc sa imi dau seama ce este in fata mea , clipesc incet si se formeaza o imagine in fata mea , era un caine , un caine negru , cu ochi albastri , a inceput sa fuga inspre o usa , o usa mov , se deschide si cainele dispare imediat, incerc sa grabesc pasul sa merg inspre usa , dar usa se inchide, ma apropii si incerc sa apuc manerul , cand ating metalul rece simt ca, corpul ma lasa , si aura imi ramane in aer , ma uit la corpul meu prabusit pe jos , si deodata ma simt tras in usa mov, incerc sa apuc de perete, dar mana imi trece fix prin el , s-a facut totul negru in fata ochilor mei , incerc sa imi dau seama ce se petrece...

Ma trezesc pe un pat murdar si vechi , miroase a mort si totul este acoperit de un strat dens de praf, incerc sa imi dau seama unde ma aflu , cand ma uit atent in jur observ ca este camera mea, dar ceva nu este in regula , totul e prea vechi , pare ca  a trecut o vesnicie , incerc sa ma misc dar ma dor toti muschii , ma uit la mana stanga si observ ca mi-a disparut inelul lasand in urma o dunga nebronzata pe deget, pana la urma imi gasesc puterea si ma ridic, pe jos sunt pete rosii , ca de sange , picaturi , un pic pe aici un pic pe acolo , ca si cum fiecare picatura ar fi fost pusa intentionat acolo , aranjate frumos si int-un sir , ca si o urma , simt miros de prajituri proaspat  scoase din cuptor, dar mirosul de mort nu se amesteca bine cu mirosul de prajituri , ma uit pe birou , era scris pe praf cu degetul probabil "Do you feel alive?" , incerc sa nu bag in seama acest lucru si intorc capul , ma indrept inspre usa , si am impresia ca fiecare pas pe care il fac ma face sa amortesc din ce in ce mai mult , incerc sa ignor senzatia de disconfort, ma gandesc la o melodie "Tricky-hell is around the corner", si o aud cum canta , incerc sa imi dau seama de unde se aude zgomotul , dar zgomotul era doar in mintea mea , se pune iar un strat de liniste , si deschid usa camerei , mirosul prajiturilor parca e departe acum , lasand doar o vaga aroma , sufrageria era nou nouta fata de camera mea , dar nu imi amintesc nici un obiect din camera , ca si cum ar fi fost complet redecorata, frigiderul lipseste, sunt insetat , oglinda lipseste, ma invart si observ ca geamul este acoperit , incat sa nu patrunda lumina , iar lumina din camera nu venea de niecaieri , pur si simplu era acolo , fara bec , fara razele soarelui , aud cum latra un caine , se aude de afara , incerc sa deschid usa , nu merge , ma gandesc ce sa fac si ma uit sa vad ce am la dispozitie , dar cand incerc sa ma concentrez totul devine instabil , imaginea se misca , si camera parca prinde viata, incep sa fug si deschid usa alor mei si o inchid repede in spatele meu , camera alor mei este un mix de culori pe care nu le inteleg , ca si cum culorile se amesteca intre ele cand nu sunt atent , patul e acolo , dar este dezordonat , cineva a dormit in el , dar casa parca e goala fara suflet , nu inteleg ce se intampla , ma duc inspre baie , si cu piciorul gol observ oglinda sparta de pe jos , incepe sa imi curga sange din picior, dar durerea nu exista acum , continui sa pasesc inspre baie lasand urme rosiatice in spate , deschid usa sii insfarsit dau ochii cu o oglinda, am fata zgariata , si ochii mei si-au pierdut culoarea , sunt de un gri pe care nu l-am mai vazut niciodata , un gri argintiu , ceea ce ma face sa ma gandesc ca afara e iarna , stiind ca ochii mei se fac gri cand este iarna , inelul apare pe degetul meu fara sa imi dau seama , pur si simplu l-am zarit dinnou pe mana , pun mana pe el sa fiu sigur ca este acolo , il simt , totul este real , deschid robinetul , dar nu curge apa , in schimb se aude un cantec , inchid robinetul , cantecul se opreste, il deschid iar , cantecul continua , las robinetul deschis si incerc sa imi dau seama ce se intampla , oglinda incepe sa prinda viata, ca si cum iese ceva din ea, ma panichez si inchid ochii sperand ca totul sa se termine sa ma trezesc in patul meu si sa aud cum striga ai mei la mine ca am intarziat la liceu , dar nimic deschid ochii , inelul a disparut dinnou , ies din baie ignorand ce se petrece acolo si inchid repede usa , muzica s-a oprit , dar simt un vant rece , incerc sa ies din camera alor mei , sunt iar pe hol , usa de la intrare e deschisa ,se vad urme de nisip la intrare, nu are sens , innainte simteam un vant rece , iar acum ma intampina nisip in fata usii?

Pasesc afara, cladirea din fata a disparut , vad un desert care se intinde peste orizontul meu vizual , si din cand in cand cateva ramasite a unor constructii , nu inteleg ce se intampla , imi dau seama unde sunt , dar nu am nici o idee ce zi e sau macar ora ,incep sa merg inspre unde pare sa fie farul, care acum e doar o farama din ceea ce era odata, las urme de sange in nisip , de la picior, nu stiu de ce nu mi-am cautat niste adidasi in casa, poate pentru ca nu imi recunosteam casa , sunt aproape de far, niste oase se ivesc printre nisipul frin , oase lungi , si un craniu , incepe sa ma doara capul incredibil , ochii aproape ca imi ies din orbite , ma lovesc singur degeaba cu pumnii in cap , aud un sunet ascutit , ca un tipat , aud muzica , deschid ochii , sunt in autobuz, ma indreptam inspre casa, copilul din spate a incetat sa planga , usile se deschid , eu cobor si ma indrept inspre casa...

Losing time

Nu pot sa zic ca pierd timpul , nu pot sa zic ca timpul pe care il folosesc doar pentru mine e nefolositor, as putea spune ca timpul pe care ti-l oferi tie si ocupatiilor tale este cel mai de pret lucru pe care l-am putea avea, dar totusi de ce zicem ca pierdem timpul?
Timpul nu este efemer, timpul este infinit, am putea sa spunem ca ajunge timpul pentru toata lumea , chiar daca ne plangem ca nu avem niciodata timp.
Singur imi spun "nu am timp azi pentru asa ceva" oare chiar nu am timp sau nu vreau sa imi fac?
Incerc sa imi fac timp pentru tot ce imi place, dar ajung sa imi consum pretiosul meu timp pe ceilalti, nu stiu cand a fost ultima oara cand am plecat singur prin oras sa ma plimb, au trecut cateva luni bune...
Nici timp sa scriu pot sa zic ca nu am mai avut, sau mi-a fost lene sa scriu pe blog , scriu prea mult pe telefon , si le uit mereu acolo, pot spune ca telefonul meu stie mai multe decat stiu eu , dar astea sunt detalii...
asa ca toti care cititi, sau macar daca cititi , facetiva timp , sau nu stiu ... nu am nici o idee , nu ma descurc la discursuri dinastea, nici macar nu stiu de ce zic asa ceva, in fine , pot spune ca nici acum nu am timp pentru a relata asupra acestui subiect , pentru ca ora de informatica nu dureaza cat dureaza ideile mele , ideile mele sunt triviale , dispar si niciodata nu apar la loc, apar de nicaieri si dispar in acelasi loc, cateodata ma gandesc ca poate astea nu sunt gandurile mele ,nici ideile mele , pentru ca pana la urma , daca ar fi sa spun , nu stiu cine sunt cu adevarat, stiu doar ca exist , si nu ma multumesc cu acest raspuns , vreau mai mult , vreau sa stiu , dar aici in setea mea nemuritoare pentru cunoastere , apare cea mai mare problema a lumii de la WW2 pana azi, lenea , imi este lene si urasc faptul ca sunt lenes , dar in lenea mea nemuritoare eu continui sa raman indiferent si nepasator , poate ca e mai bine asa, poate nu , ce mai conteaza?
Transmisia de azi se incheie , ora e pe sfarsite , si acum incep sa imi pun iar din ce in ce mai multe intrebari , pierdut intr-un liceu fara timp si fara placere, fara vre-un raspuns , doar alte intrebari....
And one question dooms me, you know what question it is?
Why wont you kiss me anymore , because I know you are far , even if the distance its tiny , you are far...

Like the phoenix I will arise from my own ashe's

Renastem, traim fiecare secunda , pana totul devine scrum , nu ne oprim niciodata , fie zi sau noapte, intotdeauna privim innainte si nu ne temem de nimic, asta suntem noi ?
Ne place tot ce este nou, ceea ce straluceste , ne place muzica si cultura , arta si abstractul , dar de ce ne temem cu adevarat?
De noi insine? de adevar?
Nu stiu , as dorii sa stiu , cred ca fiecare are un set de intrebari care nu crede ca va gasii raspunsul vreodata, sau daca ar putea sa il gaseasca probabilitatea ar fii foarte mica , ma intriga faptul ca lumea este plina de acest necunoscut, de acel mister care inconjoara lucrurile , de la cele mai banale lucruri pana la cea mai complicata inventie a omului.
Unii se sperie de mister, altii sunt fascinati , iar unii pur si simplu nu vad importanta acestui mic detaliu care ne inconjoara.
Imi place sa imi pun indoielile si majoritatea gandurilor in text, sa analizez fiecare cuvant , sa inteleg ceea ce vreau sa spun defapt , dar ma pierd vorbind mereu , fiecare gand declanseaza altul ca intr-un lant de reactii fara sfarsit , si incep sa ma indoiesc de mine din ce in ce mai mult , sunt obsedat de faptul ca pun prea multe virgule la ceea ce scriu si ca niciodata nu pun punct, dar continui sa o fac, intotdeauna ma gandesc de 2 ori daca sa fac sau nu acel lucru si ajung tot sa iau alegerea gresita, si imi spun ca totul va fii bine , si toate aceste lucruri au pornit de la simplu fapt ca vorbeam despre mister...
Ma trezesc vorbind despre un tablou si ajung la concluzia ca lumea in care traim nu acorda destula importanta persoanei insasi , vorbesc despre un festival si ma gandesc deodata la o anumita fata...
Incerc sa dau cateodata totul la o parte , si sa fac curatenie in mintea mea , dar atunci cand incerc sa fac acest lucru descopar mai multe lucruri de care nu eram constient innainte , ma scufund in milioane de ganduri pe care nici nu stiam  ca ale aveam , si ma trezesc pe malul marii inconjurat de intuneric cu un pahar de tequila in mana , amintirile incep sa se omogenizeze intr-un singur film , dar pe segvente , un simplu scurt metraj care ma intriga si  cand sper ca ajung la final , continua desfasurand alte idei si alte capitole ale acestui simplu film, incerc sa inchei acest lucru prin simplul fum de tigara, trag adanc , totul se intuneca, visul meu se sfarseste...

We are lost

Suntem pierduti intre timp si spatiu, ne cautam locul pe harta si ora pe ceas, nu stam niciodata jos sa vedem ceea ce este in jurul nostru , pierdem esentialul , cautam cu disperare acel timp si loc, uitam totul , incet incet, pana ramane totul pulbere, si ne trezim undeva intre soare si pamant , pierduti intr-un punct gol din spatiu , acolo ne rataceste spiritul , cat mai departe de corp si de orice semn de caldura , si se plimba singur prin vid si intuneric cautand ceea ce pare a fi speranta , lasand corpurile noastre goale si fara suflet intr-o monotonie repetata pe aproape fiecare parte a globului,  avand deja niste reguli despre ceea ce este bine si nu , despre ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci , ce sa mananci unde sa te duci si ce sa cauti, dar astea nu sunt dorintele noastre nu? Dar a cui sunt? daca nu sunt ale noastre ?
Nu ne pasa , mergem in continuare in aceleasi locuri facand aceleasi  lucruri , asteptand alte rezultate, nu este asta idealul nebuniei?
Dar asta continuam sa facem , asta suntem invatati , asta am fost instruiti sa facem...
Nu gasesc pe nimeni in acest spatiu vast care sa inteleaga ce se petrece cu adevarat, totul este inchis in sine , ascuns de ochi curiosi , ascuns de cei ce cauta adevarul.
Ma trezesc cu gandurile in visele pe care le-am avut, dar usor usor incep sa devina indepartate amintirile , si visele se uita secunda cu secunda dorintele si ideile se uita, si te gandesti ca acum 5 minute stiai ce ai visat, ma culc la loc in speranta ca visul sa redevina realitate.





Buna , imi spune ea , autobuzul era rece si plin, voci se auzeau de peste tot , imi intinde o umbrela , inchid ochii , ii deschid ma trezesc in pat , mana era uda , si ma durea capul... ma culc la loc...

To do list!

M-am gandit eu ceva timp , am stat mult timp si m-am gandit ca nu  am un to do list , o linie de sosire , un final , pentru ca cu totii avem dorinte nu? cu totii vrem sa facem ceva cu vietile noastre, iar daca il termin sau nu vreodata e problema mea ....
Macar stiu ca mi-am facut asa ceva si poate cu perseverenta si mult efort o sa ajung sa le fac pe toate , pentru ca niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul, sau daca stii cateodata faci tot posibilul sa il schimbi...
So.... let's start:


My to do list


Sa invat franceza
Sa fac base-jumping
Sa scriu o carte, bine poate mai multe
Sa  pilotez un avion
Bungee jumping
Be a fucking millionare
Sa am un apartament in new york
Sa il cunosc pe Wiz Khalifa
Sa invat sa cant la chitara
Sa imi gasesc dragostea eterna (yeah kinda impossible)
Sa imi vad numele meu pe prima pagina a ziarelor
Sa trec pe strada si sa aud lume fredonand muzica mea
Sa imi cumpar jeans in toate culorile posibile
Sa am un fiu genial
Sa absolv facultatea de psihologie
Sa fumez OG kush
Sa vizitez Japonia
Sa nu chielesc
Sa ma trezeasca cineva ca in how high
Sa am o colectie intreaga de vans si de chuck taylor
Sa am o tasnitoare cu Dr.Pepper
Sa particip la o orgie
Sa traiesc ziua in care nu va trebui sa fac absolut nimic
Sa dau foc la o casa(preferabil fara oameni in ea)
Sa innot in piscina ascultand muzica la casti (gen underwater , fara sa se strice)
Sa ma trezesc in pat cu cineva faimos fara sa stiu ce am facut noaptea trecuta
Sa merg in vacanta in Hawaii
Sa am o colectie imensa de viniluri cu muzica
Sa colectionez o groaza de brichete zippo sa zicem minim 100
Sa ma trezesc si sa nu stiu ce zi este dar nici sa nu imi pese
Sa am o memorie mai buna
Si cea mai importanta dorinta de pana acum , ca intr-o zi sa ii fac un update la lista asta si sa scot toate "Sa-urile" din ea.



Credeam ca o sa fie mult mai usor , am stat si mi-am stors creierii in fata tastaturii foarte mult pana sa ma gandesc la toate lucrurile astea, si chiar daca am scris atata stiu ca astea sunt doar o mica parte din inca un milion de dorinte...

Roses

Trandafiri rosii exact ca buzele tale
numai ca tie nu iti cad niciodata petale
Tu infloresti in fiecare dimineata
Unii te numesc regina de gheata
Eu te numesc exact asa cum esti
Iti spun exact ceea ce iti doresti
Ca poate maine nu o sa te mai gasesc
Si cine stie cat o sa mai traiesc
Asa ca savurez fiecare secunda
Las dragostea si emotiile sa patrunda
Sa simti fiecare sarut ca un roman de dragoste
Pentru ca incerc sa nu fiu o pacoste
Incerc sa iti arat cerul plin de stele
Sa arunc norii si sa ramana doar ele
Sa aprindem o tigara si sa o fumam impreuna
Pierzandu-ne intre fum si luna
Asa ca da-mi mana pentru acest dans
Scufundand totul in mister cu un pic de suspans...

For my little redhead^^

Where? Nowhere

Wow , vad ca pe aici nu misca nici macar o musca.Trist dar adevarat...
M-am gandit ca daca mai scriu si eu pe aici mi se insenineaza si mie ziua, saptamana sau poate daca sunt chiar norocos luna asta.
Am renuntat de mult sa mai scriu asa de des, nu pentru ca asa am vrut , nu prea imi gasesc timpul , inspiratia, ce dracu doar nu le citesc pe ploape, dar inspiratia parca a zburat departe, si nu mai vrea sa vina innapoi , sau probabil e prea frig pentru ea, am nevoie de drama , actiune sau macar o seara mai draguta , am stat inchis in casa , imi tremura pielea doar cand aud muzica si magia dispare pe zi ce trece, defapt unde e magia?
O caut de mult timp , nu stiu daca am gasit-o vreodata si am pierdut-o , poate a fost imaginatia mea sa faca restul jocului , simt ca lipseste ceva de prea mult timp lipseste ceva , sau poate lipsesc eu din aceasta piesa pe care o joc, sau poate paranoia mea incepe sa preia controlul la ore tarzii ca aceasta, nu stiu sincer ce sa spun...


Ma trezesc mereu cu o pofta sa dorm si atunci cand ating podeaua rece ma loveste ceva , patul tipa dupa mine sa vin innapoi , ce as vrea sa stau , sa ma mai minta un pic cum o face in fiecare dimineata tarzie , unde el ma ascunde de razele soarelui. Pasesc usor din camera cu greata pe care o am cu mine de cand eram mic pustan, iau primul pahar pe care il vad , ma asigur sa fie unul mare si astept sa se umple paharul, nu conteaza cu ce , doar sa fie , si faza cu jumatate plin jumatate gol? Sa fim seriosi , cui ii pasa?
Ma tarai pana la geam sa vad cum e afara , de parca dimineata ma face sa uit in ce anotimp suntem , ma indrept inspre baie , unde ma asteapta o privire somnoroasa plina de dispret , si acceasi conversatie o aud pe fundal mereu cand dau drumul la robinet :Ce naiba cauti iar aici? Parca plecai departe , si noi 2 nu ne vom mai intalnii niciodata. Asshole, suntem acceasi persoana.
Ies din baie , parca a durat o eternitate , e 09:37 ce naiba sa mai fac sa treaca timpul?
Fara sa ma mai gandesc pun de cafea, astept cum tovarasul meu aparatul de cafea imi face elixirul vietii in fiecare dimineata, brusc deodata liniste, clar a terminat.
Ma duc si imi iau cafeaua , o beau fara macar sa o gust , si plec, unde? Nu conteaza , intotdeauna plec ca apoi sa ma trezesc iar facand aceleasi lucruri si pregatindu-ma sa plec dinnou , pana cand intr-o zi tot acest antrenament de a pleca , o sa imi foloseasca cu adevarat.
Si o sa plec...

Star dust

Exact ca praful de stele , aproape invizibil , dar mereu acolo , in cantitati uriase dar nimeni nu il are , asa e si dragostea , praf de stele, as vrea sa stiu cine a gasit dragostea adevarata, acea dragoste pe care o cautam cu totii in adancul nostru...
Oare e asa de greu? oare doar e vina mea , sau e vina celorlalti? ma simt macinat , gol pe dinnauntru , ma doare capul.
Nu are rost sa ma plang in cuvinte , chiar daca asta este singurul lucru pe care stiu sa il fac, pun cuvinte peste cuvinte , emotii , dar nimic tot ce imi propun cade , se darama , la fel ca niste bucati de lego , te chinui sa construiesti ceva , iti pui sufletul ,sangele , emotiile , ca apoi sa il darami cu propia ta mana , si te intrebi: oare asta vreau?
Nu.
Nu vreau asa ceva , caut , caut in disperare dar nu stiu ce sa gasesc, stiu doar ca trebuie sa caut , sa incerc mereu , daca o sa cad sa ma ridic innapoi nu conteaza cate julituri si cicatrici mi-au ramas, nu conteaza cine te vede, conteaza doar sa mergi innainte, Baby steps...
Ma doare , ma doare foarte tare nu pot sa exprim aceasta durere prin cuvinte , dar ma persecuta , intotdeauna in spatele meu , si parca masca de fericire incet incet piere, "zambetul" acela pe care incerc sa il fortez... Nu ii mai gasesc rostul , nu il mai pot invoca , nu mai am aceasta putere, s-a scurs din mine incet incet cu anii care au trecut , am ramas gol, am ramas.
Dar vreau sa schimb lucrul asta , chiar vreau , nu pot sa ma gandesc la altceva, as vrea sa stiu ca daca maine ma trezesc voi fii altcineva , voi fii ceea ce vreau , pacat ca nu stiu ceea ce vreau , ma pierd usor usor in aer devin din ce in ce mai transparent , si simt prea bine cum trece totul prin mine , la fel ca o fantoma cu dorinta arzatoare de a te impune de a striga tare cine esti , dar sa nu te auda nimeni , sa strigi cat te tin plamanii , pana cand nu mai ai oxigen , dar degeaba...
Am invatat ca atunci cand iti este rau sa te astepti la si mai rau iar atunci cand este bine , ar trebui sa te trezesti din vis , sa deschizi ochii , sa distingi acele culori care iti pareau asa de familiare , sa observi ca defapt era doar negru in fata ochilor , culorile au fost doar pentru ca ai vrut , acele culori... erau esenta ta candva, acum, ei bine acum a ramas doar negru, intuneric , infinit, gol , exact ceea ce simti , pentru ca altceva nu ai mai gasit de atata timp , te-ai mintit singur , credeai ca poti sa o duci innainte asa...
Hope the best , prepare for the worst, cuvintele astea imi rasuna in cap mereu in fiecare secunda , la fiecare decizie la fiecare ticait a ceasului care iti spune ca o sa mori , secunda cu secunda te indrepti inspre nefiinta , dar ura asta incredibila pe care o simti? care iti curge prin vene , si te hraneste, pe cine sa o descarci? pe cine innafara de tine? pe nimeni...
Nu are rost , ura se consuma singura , te consuma pe tine si pe cei din jurul tau , de asta e bine sa te consume doar pe tine ...
From the King of Sorrow for the Hope Queen

In my mind I see her

Ma trezesc pe un coridor
culorile nu le simt , am un dor
aud voci care imi spun somn usor
pete de cafea si scrum pe covor
picioarele reci ma omoara
durerea pe care o simt , ma inconjoara
ma reculeg simt un fior rece pe spinare
ma uit in spate nimic , trag o rasuflare
 caut prin blugi si in buzunare
dar gasesc o tigara si cu nerabdare
aprind tigara sa ma calmez
sa incerc sa trec sa realizez
ca acum poate e doar un cosmar
 o sa plece si o sa uit iar
o sa fie doar o amintire vaga
o amintire mica care neaga
ca totul a fost bine
dar incepusem sa delirez . in fine
incepusem sa cred dinnou in mine
am rupt creioane si mine
cand am incercat sa scriu chestii infime
pentru ca poate am insistat pe idei
am deschis usi cu anumite chei
dar problema e ca , usile acum sunt deschise
intra si ies demoni , spirite si paremise
ca fiecare ma vaneaza, ma privesc din indepartare
si se apropie cu ardaore , le simt aura , palpabila pare
dar ma adun si deodata ma trezesc
poarta camasa mea :Te iubesc
cafeaua se simtea si parca trecuse
fusese un vis , doar mi se paruse....

ManiaC 101

 Ai uitat de unde ai inceput?
ai venit si totul s-a pierdut
ai lasat mii de licurici sa piara
ai vrut ca o lumina mare sa apara
dar uiti ca doare , ai uitat sa te uiti la soare
Sa orbesti sa simti ca traiesti oare?
cafeaua e rece tigara e scrum
Pe cine mai privesti acum?
a trecut prea mult timp am invechit
sufletul meu e batran dar "chipurile" am murit
am privit mii de suflete si inca le privesc
ma inveselesc cand ele se strivesc
de propiile vise , sunt legi interzise
intr-o lume plina de minciuni zise
de promisiuni scrise, dar zbori departe
zbori si imparti la fiecare in parte
sa aiba parte de prietenie
sa aiba inca un gram de bucurie
ca nu e o boala cea de care suferim
sunt simple clipe pe care le traim
si singuri ne soptim ca usor o sa ne proptim
din asfaltul rece pana la ceruri privim
suntem sus printre nori
suntem jos printre orori
si onoare e cuvantul care lipseste oare?
sau e sentimentul acela pura ardoare?
arzi ultimele fotografii pacat ca amintirile nu se vor oprii
inchizi ochii nu mai vrei nu te vei umilii
deschide ochii zambeste inspira
gandeste-te expira admira
sentimentul care e de vina
si stii ca dragostea nu o sa vina
sunt doar minciuni de rutina
si urasc asta de parca ar fi o crima
e o schimbare triviala sau infima
dar macar nu sunt un robot pe repeat
ascult mereu cate un nou beat
ca sa te inteleg sa ma intelegi
incerci sa legi propoziitii dar negi...

Hope you are there
Because hope is anywhere
hope is me hope is you
i hope you love me too

Stress

Ma trezesc in ziua in care se termina
Opresc ziua lasand sa cada lumina
Astept mugurii sa se usuce
Pentru a face un pas si a ma duce
In vise murdare amenintari mortale
Trip-uri pe care le pargurg fara ghid turistic
Am inchis in mine versuri pe care le despic
Aplic metodele invatate si le pargurg dinnou
De parca visele mele ar avea ecou
Dar ma trezesc repede la realitate
Dau nimicurile deodata departe
Am oamenii care imi spun ca o sa ajung mare
Eu le raspund ironic sunt in crestere oare?
Las deoparte cuvinte aruncate
Le rulez pus in foita toate
Mai trag un fum inspir expir
Ma comport de parca as fi la tir
Asa ca dau un shot la fiecare dintre ei
Si in curand imi zbor si creierii mei

Kid's

Arata-mi un pusti cu sperante si vise
O sa il invat ca dorintele sunt interzise
O sa ii ascund sperantele in carti
Am sa arunc comorile si o sa dau foc la harti
O sa patrez o farama din amintiri
Am sa il mint din priviri
O sa il oblig sa isi lase trecutul
O SA Ii sterg zambetele din minutul
In care o sa vada praf de stele
Doar ca sa nu faca greselile mele
Pentru ca am avut speranta.... am avut
dar acum nu am nimic mai mult
Decat cesti de cafele pe birou
Tipete ascunse in armonia unui tablou
Asa ca las in urma lacrimi pe podea
Mai trag o perdea
Ca sa ascund ce a mai ramas
Sa fac totul intr-un ceas...

Nightmare

Avem in fata un cosmar
O problema si n-ai habar
Cate greutati iti apar
Dar degeaba as putea sa dispar
Cand toata lumea ma stie ca pe un hoinar
Asa ca mai arunc un zar
Si sper sa reusesc sa zambesc
Sa fac tot ce imi doresc
Sa fiu calauzit de un sunet de chitara
Sa fac ca lumea sa dispara