Orasul tipa si glasul lui rasuna prin asfaltul rece
Incerc sa gasesc timpul pierdut , dar el trece
Mereu gata sa te incerce , cu pasi marunti el merge
Numai el te asculta si te intelege
Nu asculta de lege, barfa sau de obisnuinte
Incearca sa fie spontan , prin noi cunostiinte
Lasand dorinta sa atarne pe aceeasi balanta
Cu rautatea care ti se aduna in ochi si pe fata
Gata sa uite de dor iubire sau putere
Sa faca loc pentru placere care pare sa nasca din durere
Tu pregatit sa spui la revedere
Te ademeneste innapoi cu o simpla vedere
In care se descrie ca paradisul plin de avere
Aduna-te iar prin cartiere, vezi ce mai cere
Oferai totul pe un platou placat cu platina
Fara nici o lacrima sau urma de patima
Dar de o vreme ma scol devreme pierzand vremea printre degete si vene
Inima simtind cum geme , inchid ochii si astept glasul orasului iar sa ma ademene ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu