miercuri, 15 februarie 2012

Where? Nowhere

Wow , vad ca pe aici nu misca nici macar o musca.Trist dar adevarat...
M-am gandit ca daca mai scriu si eu pe aici mi se insenineaza si mie ziua, saptamana sau poate daca sunt chiar norocos luna asta.
Am renuntat de mult sa mai scriu asa de des, nu pentru ca asa am vrut , nu prea imi gasesc timpul , inspiratia, ce dracu doar nu le citesc pe ploape, dar inspiratia parca a zburat departe, si nu mai vrea sa vina innapoi , sau probabil e prea frig pentru ea, am nevoie de drama , actiune sau macar o seara mai draguta , am stat inchis in casa , imi tremura pielea doar cand aud muzica si magia dispare pe zi ce trece, defapt unde e magia?
O caut de mult timp , nu stiu daca am gasit-o vreodata si am pierdut-o , poate a fost imaginatia mea sa faca restul jocului , simt ca lipseste ceva de prea mult timp lipseste ceva , sau poate lipsesc eu din aceasta piesa pe care o joc, sau poate paranoia mea incepe sa preia controlul la ore tarzii ca aceasta, nu stiu sincer ce sa spun...


Ma trezesc mereu cu o pofta sa dorm si atunci cand ating podeaua rece ma loveste ceva , patul tipa dupa mine sa vin innapoi , ce as vrea sa stau , sa ma mai minta un pic cum o face in fiecare dimineata tarzie , unde el ma ascunde de razele soarelui. Pasesc usor din camera cu greata pe care o am cu mine de cand eram mic pustan, iau primul pahar pe care il vad , ma asigur sa fie unul mare si astept sa se umple paharul, nu conteaza cu ce , doar sa fie , si faza cu jumatate plin jumatate gol? Sa fim seriosi , cui ii pasa?
Ma tarai pana la geam sa vad cum e afara , de parca dimineata ma face sa uit in ce anotimp suntem , ma indrept inspre baie , unde ma asteapta o privire somnoroasa plina de dispret , si acceasi conversatie o aud pe fundal mereu cand dau drumul la robinet :Ce naiba cauti iar aici? Parca plecai departe , si noi 2 nu ne vom mai intalnii niciodata. Asshole, suntem acceasi persoana.
Ies din baie , parca a durat o eternitate , e 09:37 ce naiba sa mai fac sa treaca timpul?
Fara sa ma mai gandesc pun de cafea, astept cum tovarasul meu aparatul de cafea imi face elixirul vietii in fiecare dimineata, brusc deodata liniste, clar a terminat.
Ma duc si imi iau cafeaua , o beau fara macar sa o gust , si plec, unde? Nu conteaza , intotdeauna plec ca apoi sa ma trezesc iar facand aceleasi lucruri si pregatindu-ma sa plec dinnou , pana cand intr-o zi tot acest antrenament de a pleca , o sa imi foloseasca cu adevarat.
Si o sa plec...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu