Sunt blocat intr-un acvariu pe care il numim pamant , un acvariu rotund , innot cat pot de mult , si ma zbat si mai tare pe bucatica mea de asfalt ,dar ma simt sufocat de apa, vreau sa plec pe uscat, dar atunci cand il ating si ma ustura, si ma intorc innapoi in apa , ma simt restrans de acest perete transparent de sticla, as dori sa descopar ce este in afara lui , sa descopar si sa simt fiecare lucru neobisnuit , orice creatie necunoscuta , dar de fiecare data cand incerc sa crap acest perete, ricosez, si simt aceasi durere ca atunci cand ating asfaltul cald.
M-am gandit ca poate pentru a explora ce este innafara acvariului trebuie sa intai sa descopar tot ce este in acvariu, dar ce?
Totul pare atat de familiar , ma simt inconjurat de amintiri , tot ceea ce fac am facut si alta data, dar repet rutina in fiecare zi, monotonia ma omoara, nu pot sa spun ca sunt cel mai colorat peste din acvariu , dar pana la urma fiecare este special in modul lui nu?
Atunci de ce nu imi pot indeplini visul, daca sunt special?
Nu merit? Dorinta mea este prea costisitoare?
Nu muncesc indeajuns pentru ceea ce vreau?
Astept ziua in care acest geam se va crapa , o mica crapatura atat am nevoie , de un simplu impuls si restul e calculat, fiecare miscare pe care o voi face dupa acest mic impuls va fi la locul ei , totul o sa fie sincronizat si nu voi esua in nimic din ceea ce mi-am propus.
Dar pana atunci o sa stau , o sa privesc geamul , si o sa astept...
Acesta sunt eu , un mic peste intr-un acvariu limitat, asteptand ca geamul sa se sparga si sa descopar ceea ce este dupa acest zid transparent ...
Aici sunt eu mereu in fata geamului asteptand.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu