Renastem, traim fiecare secunda , pana totul devine scrum , nu ne oprim niciodata , fie zi sau noapte, intotdeauna privim innainte si nu ne temem de nimic, asta suntem noi ?
Ne place tot ce este nou, ceea ce straluceste , ne place muzica si cultura , arta si abstractul , dar de ce ne temem cu adevarat?
De noi insine? de adevar?
Nu stiu , as dorii sa stiu , cred ca fiecare are un set de intrebari care nu crede ca va gasii raspunsul vreodata, sau daca ar putea sa il gaseasca probabilitatea ar fii foarte mica , ma intriga faptul ca lumea este plina de acest necunoscut, de acel mister care inconjoara lucrurile , de la cele mai banale lucruri pana la cea mai complicata inventie a omului.
Unii se sperie de mister, altii sunt fascinati , iar unii pur si simplu nu vad importanta acestui mic detaliu care ne inconjoara.
Imi place sa imi pun indoielile si majoritatea gandurilor in text, sa analizez fiecare cuvant , sa inteleg ceea ce vreau sa spun defapt , dar ma pierd vorbind mereu , fiecare gand declanseaza altul ca intr-un lant de reactii fara sfarsit , si incep sa ma indoiesc de mine din ce in ce mai mult , sunt obsedat de faptul ca pun prea multe virgule la ceea ce scriu si ca niciodata nu pun punct, dar continui sa o fac, intotdeauna ma gandesc de 2 ori daca sa fac sau nu acel lucru si ajung tot sa iau alegerea gresita, si imi spun ca totul va fii bine , si toate aceste lucruri au pornit de la simplu fapt ca vorbeam despre mister...
Ma trezesc vorbind despre un tablou si ajung la concluzia ca lumea in care traim nu acorda destula importanta persoanei insasi , vorbesc despre un festival si ma gandesc deodata la o anumita fata...
Incerc sa dau cateodata totul la o parte , si sa fac curatenie in mintea mea , dar atunci cand incerc sa fac acest lucru descopar mai multe lucruri de care nu eram constient innainte , ma scufund in milioane de ganduri pe care nici nu stiam ca ale aveam , si ma trezesc pe malul marii inconjurat de intuneric cu un pahar de tequila in mana , amintirile incep sa se omogenizeze intr-un singur film , dar pe segvente , un simplu scurt metraj care ma intriga si cand sper ca ajung la final , continua desfasurand alte idei si alte capitole ale acestui simplu film, incerc sa inchei acest lucru prin simplul fum de tigara, trag adanc , totul se intuneca, visul meu se sfarseste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu