Losing time

Nu pot sa zic ca pierd timpul , nu pot sa zic ca timpul pe care il folosesc doar pentru mine e nefolositor, as putea spune ca timpul pe care ti-l oferi tie si ocupatiilor tale este cel mai de pret lucru pe care l-am putea avea, dar totusi de ce zicem ca pierdem timpul?
Timpul nu este efemer, timpul este infinit, am putea sa spunem ca ajunge timpul pentru toata lumea , chiar daca ne plangem ca nu avem niciodata timp.
Singur imi spun "nu am timp azi pentru asa ceva" oare chiar nu am timp sau nu vreau sa imi fac?
Incerc sa imi fac timp pentru tot ce imi place, dar ajung sa imi consum pretiosul meu timp pe ceilalti, nu stiu cand a fost ultima oara cand am plecat singur prin oras sa ma plimb, au trecut cateva luni bune...
Nici timp sa scriu pot sa zic ca nu am mai avut, sau mi-a fost lene sa scriu pe blog , scriu prea mult pe telefon , si le uit mereu acolo, pot spune ca telefonul meu stie mai multe decat stiu eu , dar astea sunt detalii...
asa ca toti care cititi, sau macar daca cititi , facetiva timp , sau nu stiu ... nu am nici o idee , nu ma descurc la discursuri dinastea, nici macar nu stiu de ce zic asa ceva, in fine , pot spune ca nici acum nu am timp pentru a relata asupra acestui subiect , pentru ca ora de informatica nu dureaza cat dureaza ideile mele , ideile mele sunt triviale , dispar si niciodata nu apar la loc, apar de nicaieri si dispar in acelasi loc, cateodata ma gandesc ca poate astea nu sunt gandurile mele ,nici ideile mele , pentru ca pana la urma , daca ar fi sa spun , nu stiu cine sunt cu adevarat, stiu doar ca exist , si nu ma multumesc cu acest raspuns , vreau mai mult , vreau sa stiu , dar aici in setea mea nemuritoare pentru cunoastere , apare cea mai mare problema a lumii de la WW2 pana azi, lenea , imi este lene si urasc faptul ca sunt lenes , dar in lenea mea nemuritoare eu continui sa raman indiferent si nepasator , poate ca e mai bine asa, poate nu , ce mai conteaza?
Transmisia de azi se incheie , ora e pe sfarsite , si acum incep sa imi pun iar din ce in ce mai multe intrebari , pierdut intr-un liceu fara timp si fara placere, fara vre-un raspuns , doar alte intrebari....
And one question dooms me, you know what question it is?
Why wont you kiss me anymore , because I know you are far , even if the distance its tiny , you are far...